Mi-e dor

De ceva vreme mi-am planuit o plimbare prin padurea unde am petrecut cativa ani frumosi in copilarie, atunci cand mergeam cu vecinii cu caprele, oile iar noi faceam nazbatii, tunele,custi din lemn pentru adapost,bineinteles ca noi pierdeam vitele si urmau cautarile alergam prin padure pana le gaseam, cred ca au trecut mai mult de 15 de ani de atunci, iar ultima data cand am mai fost prin acea padure cred ca a fost acum 9 ani, cunosteam fiecare poteca.Acum in loc de drumuri si poteci am gasit maracini,scaieti, lastari printre care abia mi-am croit un drum.

In locul padurii de salcam, am gasit doar lastari

Vizuina unde stiam ca gasesc vulpi era aproape distrusa, nelocuita

Poienile nu mai exista au crescut tufisuri

Nici cuibul cu viespe

Nici izvoarele de unde beam apa sau ieslea pentru caprioare, nu am reusit sa ajung in toate locurile din cauza desisului.
Am gasit doar aceasta rapa, dar parca nici ea nu mai este la fel

La intoarcerea spre casa am auzit un sunet asemanator unui latrat, m-am oprit, dupa care am vazut cum vine spre mine din padurea de brazi o caprioara , pe care o alerga 2 caini,mi-a revenit zambetul pe buze, nu ma asteptam sa vina o caprioara la 5 metri de mine in aceasta zi frumoasa de toamna.Aceste 3 ore petrecute prin padure singur imi vor ramane o vie amintire pentru totdeauna.

Mi-e dor de acele vremuri, locuri, de oamenii aceia.Acum animale nu mai creste nimeni iar o parte din acei oameni nici macar nu mai sunt in viata.