Anul trecut prin Iulie cred,lui Gabi i-a pleznit un vas de sange la cap dupa investigatii si tratament s-a stabilit impreuna cu medicul ca cea mai buna solutie este embolizarea,o interventie chirurgicala pentru care am strans 12 mii euro. Apoi am mai strans alte sume pentru tratament si recuperari tot prin acelas mod, de la familie,prieteni,colegi, cunoscuti sau nu.
Tin foarte mult sa le multumesc tuturor de ajutor, in special colegilor.Nu este o situatie placuta sa ceri ajutor, sa speri/astepti sa primesti bani sa-ti ajuti familia, recunosc ca si acum am un sentiment de jena.A fost o situatie care ne-a depasit pe noi si depaseste multe familii din pacate pentru ca se ajunge sa se cheltuie sume imense.Dumnezeu ne-a ajutat, si lui i-a dat o sansa la viata.
In data 8 Septembrie 2010 a avut loc interventia la o clinica particulara din Bucuresti dar rezultatul nu a fost pe masura asteptarilor, in timpul embolizarii a pleznit un alt vas de sange, mult mai subtire, el nemaitrezindu-se din anestezie.
A fost transportat la un alt spital pentru a fi operat clasic prin taierea osului, procedura evitata prin embolizare.
La spital a ajuns in stare critica, medicii nu-i mai dadeau nici o sansa s-a intervenit de 2 ori, Miercuri 8 Septembrie si Duminica 12 Septembrie.Aici s-a constatat ca jumatate din creier nu-i mai este irigat cu sange, nu-i mai functioneaza, un vas care facea trecere dintr-o parte in cealalta a creierului a fost astupat la embolizare.
Au urmat 7 saptamani de stat in coma, de chinuri, incercari disperate, supraveghere, ingrijiri medicale fara sa stim daca se mai trezeste si in ce stare, un lucru era sigur era paralizat pe partea dreapta si era riscul sa nu poata vorbii, ceea ce s-a demonstat.
Dupa 7 saptamani a deschis ochii pentru prima data, socul a fost foarte mare si pentru el cand a observat ca nu poate vorbi si partea dreapta era paralizata.Au urmat ingrijiri, rasturnari de situatie, recuperari prin Bucuresti pana in data de 23 Decembrie cand l-am dus acasa la Pitesti.
De atunci si pana in prezent a trecut un an, recuperarile au continuat acasa starea lui a evoluat foarte putin si lent.Starea lui Gabi este stabila,este constient de tot ce se intampla in jurul lui, ne cunoaste pe toti, rupe cateva cuvinte pe cate le-a invatat cu logopedul si merge tarand piciorul drept cand este tinut de mana.
Gabi a fost tot timpul o fire blanda, un om bun si cu initiativa distractiilor, ii placeau distractiile,eu eram mai serios mai rezervat/calculat poate de asta acum incerc sa recuperez timpul pierdut :).
Gabi nu s-a schimbat nici acum, tot vesel si atent este, cand ne vedem gesticuleaza, face semne sa nu ne lipseasca nimic, sa ne puna un scaun la dispozitie ceva de baut sau mancare, este incredibil si in acelas timp foarte emotionant.
Nu-mi imaginam vreodata sa-mi vad fratele trecand prin atata suferinta, nu stiam ce inseamna o situatie de acest gen sau mai rau pentru o familie, sper sa nu cunoasteti sentimentele unei asemenea tragedii.
Am intalnit situatii in care oamenii nu mai tin cont de familie, de frati,surori,parinti, nu-si vorbesc sunt orbiti de gandul cum sa puna mana pe "averea familiei", dreptul celuilalt, sunt ca intr-o competitie.Cand treci print-un necaz nu te mai gandesti la astfel de nimicuri, te rogi pentru aproapele tau numai sa fie in viata, oricum ar fi starea lui.
Va doresc multa sanatate tuturor !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu